Informații generale
Primele intenţii de conservare a patrimoniului natural din zona Tălăşmani datează din perioada anilor ’70. Zona a fost declarată zona naturală protejata prin Hotărârea nr.46/10.11.1994 a Consiliului Judeţean Galaţi. Prin Legea nr 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national, Secţiunea a III a, zone protejate, statutul Pădurii Tălăşmani a fost întărit, fiind desemnată arie naturală protejată de interes national, cod 2.408, suprafaţa 20,0 ha. Datorită valorii sale din punct de vedere conservativ, a fost desemnată prin ordinal nr. 1964/2007 ca sit de importanţă comunitară, ROSCI0175 Pădurea Tălăşmani, pe o suprafaţă de 53 ha.
Localizare
Ariile naturale din perimetrul Tălăşmani sunt localizate în Podişul Covurlui, regiunea biogeografică a Colinelor Covurlui, dealuri de platformă de tip Tutova, în partea de nord-vest a județului Galați. Ariile protejate se află între localităţile Vinderei la nord est, Valea Lungă la nord, Pleşa la nord est şi Bereşti la sud est. Din punct de vedere administrativ, ariile sunt localizate în judeţul Galaţi, raza oraşului Bereşti, la mijlocul distanței dintre Vinderei şi Bereşti. Coordonatele sunt: Latitudine 46,0718o N, Longitudine 27,5026o E. Conform sistemului Shuttle Radar Topography Mission, altitudinea medie faţă de nivelul mării este de 235 m. Cea minimă este de 168 m iar cea maximă de 296 m.
Căi de acces
Accesul către ariile naturale protejate se face urmând ruta drumului național DN 26 Galaţi - Cavadinesti, apoi DJ242 de la Folteşti către Târgu Bujor, apoi DJ242A pană la Bereşti. DJ 242A duce pană la poalele pădurii Tălăşmani. Pe lângă aceste căi de acces mai există şi posibilitatea accesului dinspre județul Vaslui prin gara feroviară Tălăşmani. Având în vedere faptul că accesul este relativ facil, aria aflându-se în calea unui drum asfaltat, presiunea antropică asupra ariei protejate este semnificativă.
Folosința şi forma de proprietate a terenurilor
Pe raza ariilor protejate Pădurea Tălăşmani a fost identificat un singur tip de proprietate: proprietate publică a statului. Pădurea este administrată de către Ocolul silvic Grivița din cadrul Direcției silvice Galaţi, subunitate a Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva.
Toată suprafaţa inclusă în sit şi deci întreaga suprafaţă a ariei naturale protejate de interes national, are folosinţa pădure.
Mediul fizico-geografic
Geologia
Caracteristica zonei o constituie prezenţa unui fundament cristalin în adâncime, acoperit de o serie sedimentară groasă dintre care spre suprafaţă apar depozite ce aparţin pliocenului şi cuaternarului prin etajul Pleistocen mediu – superior nediferenţiat. Pliocenul este reprezentat prin meoţian, ponţian, dacian şi romanian - levantin. Meoţianul apare în adâncime şi este constituit din două orizonturi: un orizont bazal cu o grosime de circa 50 - 80 m, constituit din cinerite andezitice cu intercalaţii de nisipuri şi marne argiloase; un orizont superior cu o grosime de 100 - 180 m, alcătuit din argile, nisipuri şi gresii în straturi subţiri. Ponţianul este dificil de separat litologic şi faunistic. El apare în zonele de eroziune create de reţeaua hidrografică din zonă. Litologic, în acest interval s-au depus formaţiuni alcătuite din nisipuri, argile, marne şi rare intercalaţii de gresii. Romanianul apare pe zonele de versant şi colinele din zonă şi este format din două orizonturi: un orizont bazal nisipo - grezos, depus în facies lacustru; un orizont superior depus în facies deltaic alcătuit din pietrişuri şi conglomerate. Pleistocenul mediu - superior este reprezentat prin depozite loessoide cu grosime mare. Aceste depozite sunt alcătuite din prafuri nisipoase gălbui şi prafuri argilo - nisipoase, cu concreţiuni calcaroase.
Stratul acvifer freatic se situează la adâncimi variabile funcţie de morfologia şi litologia zonei. În dreptul văilor ce cantonează ape cu caracter permanent nivelul apei este situat la cota terenului. Pe zona de coline şi de versant apa se acumulează în stratele de pietrişuri sau cu nisip ale depozitelor pliocene şi apar sub formă de izvoare la nivelul văilor.
Geomorfologia
Suprafaţa aferentă ariei protejate Pădurea Tălăşmani se încadrează geografic în Podişul Covurlui. Dealurile platformă, de tip Tutova pe care se găseşte aria protejată, sunt caracterizate prin culmi deluroase, prelungi, monoclinale, orientate paralel şi separate de văi consecvente cu procese de pantă destul de dezvoltate.
Relieful cu pante pronunţate ale dealurilor de tip platformă şi prezenţa pământului loessoid fac ca acesta să se erodeze, iar particulele de pământ să fie antrenate uşor de apele din precipitaţii.
Clima
Aria naturală protejată Pădurea Tălăşmani vegetează în condiţiile unui climat continental de câmpie, caracterizat prin veri foarte calde şi ierni foarte reci. După raionarea climatică a ţării teritoriul aparţine formulei climatice II As3, semnificând condiţii de climă continentală de câmpie, districtul stepei, subdistrictul Bărăgan.
Regimul termic
Temperatura medie anuală este de 9,5 - 9,6 oC. Temperatura medie a lunii ianuarie este între 3 şi 4o C, iar a lunii iulie între 21 şi 23o C. Temperatura medie a anotimpului cald este de 21o C, iar a celui rece de -1,7o C. Temperatura maximă absolută lunară a fost de 39,5o C, iar minima absolută de -28o C.
Perioada cu temperaturi mai mari de 10o C, favorabile vegetaţiei forestiere, este de circa 190 de zile, între 10 aprilie şi 20 octombrie iar primul îngheţ se produce în medie la 25 octombrie, iar ultimul îngheţ la 10 aprilie.
Regimul pluviometric
Precipitaţiile medii anuale ating valorile de 460 - 470 mm. Cel mai secetos anotimp este iarna, atingându-se un cuantum mediu de precipitaţii de circa 80 mm, iar vara de circa 150 - 160 mm. În perioada de vegetaţie cad în medie precipitaţii totalizând 260 - 290 mm, indicele de ariditate are valori cuprinse între 18 şi 21.
Evapotranspiraţia potenţială se situează în jur de 690 mm, în perioada de vegetaţie se înregistrează un deficit al precipitaţiilor atmosferice comparativ cu evapotranspiraţia potenţială de 210 - 240 mm. Distribuția valorilor precipitațiilor a fost extrasă din baza de date WorldClim și reinterpolată la o valoare a pixelului mai mică.
Valoarea medie anuală a umezelii aerului este de 72%.
Regimul eolian
În medie, anual, frecvenţa cea mai mare, de 26 % o au vânturile din nord, Crivăţul şi cele din sud, cu o pondere de 14 %. Iarna, vânturile din nord sunt aducătoare de zăpadă şi foarte frecvent de viscole, iar vara transportă aer cald accentuând perioadele de secetă.
Hidrologia
Zona ariei protejate se încadrează în bazinul hidrografic Siret. La nivel local, întreaga suprafaţă a ariei protejate se găseste în bazinul cursului de apă Jăravăț, afluent al râului Bârlad, ce se varsă în Siret. Exact la sudul ariei protejate se găseşte cumpăna de ape dintre Prut şi Siret, reprezentată prin dealul Pleşei. Jăravățul este un curs de apă permanent dar ploile şi topirea zăpezilor produc modificări importante atât cantitative cât şi calitative.
Ca o caracteristică a spaţiului hidrografic Prut - Bârlad, pe teritoriul ariei analizate se găsesc văi temporare, scurgerea înregistrându-se numai în perioade cu precipitaţii. Nivelul hidrostatic al pânzei freatice se află la 2 - 3 m în luncă şi la 15 - 30 m pe terasă. Pentru cartarea limitelor hidrologice s-au urmărit două caracteristici importante: cursurile râurilor și limitele bazinelor hidrografice.
Solurile
Solul reprezintă partea superficială a scoarţei terestre formată dintr-un amestesc de substanţe minerale, apă, aer şi substanţe organice care se caracterizează prin fertilitate şi are un rol esenţial în productivitatea fitocenozelor. Solurile întâlnite în interiorul ariei natural protejate Pădurea Tălăşmani sunt: erodisoluri, soluri brune luvice şi soluri cenuşii.
Mediul biotic
În Pădurea Tălăşmani se urmăreşte protecţia şi conservarea habitatului de importanţă comunitară 91Y0 Păduri dacice de stejar şi carpen. Aria protejată de interes naţional 2.408 Pădurea Tălăşmăni, conform fişei rezervaţiei înaintată de Agenţia pentru Protecţia Mediului Galaţi a fost declarată pentru conservarea habitatului natural de pădure cu exemplare de Querqus robur, stejar, Fagus orientalis, fag, Fraxinus excelsior, frasin, Acer campestre, jugastru şi Tilia cordata, tei pucios, fiind menţionate şi asociaţiile de specii ierboase specifice pădurilor de deal. Se distinge specia Galanthus graecus, ghiocelul balcanic.
Pentru habitatul protejat s-a realizat cartarea. Cartarea habitatelor are ca scop reprezentarea pe hartă a răspândirii acestora pe teritoriul ariei naturale protejate. Cartografierea s-a făcut cu ajutorul tehnicilor moderne și în special cu ajutorul sistemelor de informație geografică GIS și a sistemelor de poziționare globală. Nu au fost cartate specii distincte având în vedere că speciile pentru care a fost declarată rezervația naturală Pădurea Tălăşmani fac parte integrantă din habitatele forestiere descrise şi cartate în detaliu.
Identificarea habitatelor s-a făcut prin recunoaşterea fitocenozelor care le caracterizează şi anume prin luarea în considerare a speciilor edificatoare, în general dominante, şi indicatoare ecologic şi/sau cenologic, precum şi prin recunoaşterea caracteristicilor biotopului, în primul rând localizare geografică, altitudine, relief, rocă şi sol.
Informaţiile culese în teren s-au prelucrat cu software GIS, în vederea integrării datelor geospaţiale în baza de date GIS şi realizarea hărţii de distribuţie a habitatelor și a celorlalte hărți tematice.
Concomitent cu cartarea habitatelor forestiere s-au făcut observaţii cu privire la specii importante de flora şi faună, fără însă a se face lucrări de cartare sau inventariere detaliate.
Habitate naturale şi floră
Descrierea habitatelor
Habitatul 91Y0 Păduri dacice de stejar şi carpen
La nivel european acest tip de habitat este descris ca păduri formate din diverse specii de cvercinee, Quercus robur, Q. petraea, Q. petraea ssp. dalechampii, Q. cerris, Q. frainetto, în amestec cu carpen, Carpinus betulus, localizate pe flancurile şi piemonturile Carpaţilor de est şi sud şi în Podişul Ucrainei de vest. Azonal, pot apărea păduri de stejar cu carpen şi în zona Moesiacă a alianţei Quercion frainetto, în partea estică a zonei Panonice şi vestică a zonei Pontice de silvostepă şi în zona dealurilor pre - pontice ale Europei de sud-est. Ecosistemele se caracterizează printr-un amestec al speciilor sub-mediteraneene din alianţa Quercion frainetto şi, în est, din specii Euxinice.
Având în vedere distribuţia geografică largă a habitatului dar şi compoziţia diversă în specii de cvercinee, în România acest habitat a fost echivalat cu următoarele tipuri de ecosisteme forestiere, conform Doniţă şi colaboratorii, 2005:
1) R4124: Păduri dacice de gorun, Quercus petraea, fag, Fagus sylvatica şi carpen, Carpinus betulus cu Lathyrus hallersteinii; tipuri de pădure corespondente: 5311 Goruneto-şleau cu fag de productivitate superioară; 5313 Goruneto-şleau cu fag de productivitate mijlocie; 5316 Goruneto-şleau cu fag de productivitate inferioară; 5321 Goruneto-şleau de productivitate superioară şi 5323 Goruneto-şleau de productivitate mijlocie;
2) R4125: Păduri moldave mixte de gorun, Quercus petraea, fag, Fagus sylvatica, tei, Tilia cordata cu Carex pilosa; tipurile de pădure prezentate în cadrul habitatului R4124 se întâlnesc şi în cadrul habitatului R4125. Diferenţa între cele două habitate, R4124 şi R4125, se referă în principal la locaţia lor, dacice şi respectiv moldave;
3) R4126: Păduri moldave mixte de gorun, Quercus petraea, fag, Fagus sylvatica şi tei argintiu, Tilia tomentosa cu Carex brevicollis; tipuri de pădure corespondente: 5322 Şleau de deal cu gorun de productivitate superioară; 5324 Şleau de deal cu gorun de productivitate mijlocie; 5511 Stejăreto-goruneto-şleau de productivitate superioară; 5512 Şleau de deal cu gorun şi stejar pedunculat de productivitate superioară; 5513 Stejăreto-goruneto-şleau de productivitate mijlocie; 5514 Şleau de deal cu gorun şi stejar pedunculat de productivitate mijlocie; 6212 Şleau de deal cu stejar pedunculat de productivitate superioară;
4) R4128: Păduri geto-dacice de gorun, Quercus petraea cu Dentaria bulbifera; tipuri de pădure corespondente: 5111 Gorunet normal cu floră de mull; 5112 Gorunet de câmpie înaltă; 5113 Gorunet cu floră de mull; 5114 Gorunet de productivitate superioară, pe soluri pseudogleizate;
5) R4135: Păduri vest–pontice mixte de gorun, Quercus petraea, tei argintiu, Tilia tomentosa şi carpen, Carpinus betulus cu Carpesium cernuum; tip de pădure corespondent: 5331 Şleau de deal dobrogean, de productivitate mijlocie;
6) R4143: Păduri dacice de stejar pedunculat, Quercus robur cu Melampyrum bihariense; tip de pădure corespondent: 6111 Stejăret de câmpie înaltă;
7) R4147: Păduri danubiene mixte de stejar pedunculat, Quercus robur şi tei argintiu, Tilia tomentosa cu Scutellaria altissima; tipuri de pădure corespondente: 6221 Stejăreto - şleau normal de câmpie; 6222 Şleau normal de câmpie; 6223 Stejăreto - şleau de câmpie de productivitate mijlocie; 6225 Şleau normal de câmpie; 6311 Şleau de luncă din regiunea deluroasă; 6313 Şleau de luncă din regiunea deluroasă; 6321 Stejăreto-şleau de luncă; 6322 Şleau normal de luncă din regiunea de câmpie; 6324 Stejăreto-şleau de luncă, de productivitate mijlocie; 6325 Şleau de luncă din regiunea de câmpie, de productivitate mijlocie.
Având în vedere că dintre cele toate aceste tipuri de habitate care se regăsesc în ţara noastră doar unul se găseşte în zona cercetată, în continuare se va face descrierea detaliată doar pentru acesta.
R4126: Păduri moldave mixte de gorun, Quercus petraea, fag, Fagus sylvatica şi tei argintiu, Tilia tomentosa cu Carex brevicollis
Răspândire: Podişurile din estul României şi Subcarpaţii de Curbură, în etajul nemoral, subetajul pădurilor de gorun şi de amestec cu gorun la altitudini de 200 – 500 m. Suprafaţa la nivel naţional este de circa 60.000 ha. Clima este caracterizată de temperaturi de 9,0-7,5°C cu precipitaţii medii anuale de 500 –650 mm. Habitatul apare pe versanţi slab – mediu înclinaţi, cu diferite expoziţii, văi largi, platouri, culmi late. Substratul este format din marne, gresii calcaroase depozite lutoargiloase. Solurile sunt de tip faeoziom-sol cenuşiu, luvosol, eutricambosol, profunde, slab acide, eubazice, hidric echilibrate, cu posibile deficite vara, eutrofice.
În ceea ce priveşte structura, fitocenozele sunt edificate de specii europene, nemorale şi caucaziene. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din gorun, Quercus petraea ssp. petraea, dalechampii frecvent şi stejar pedunculat, Quercus robur, tei, Tilia tomentosa, T. platyphyllos, T. cordata, frasini, Fraxinus excelsior, F. coriariaefolia, paltini, Acer platanoides, A. pseudoplatanus, cireş, Prunus avium, ulmi, Ulmus glabra, U. minor, la altitudini mai mari cu participarea fagului, Fagus sylvatica ssp. moesiaca, iar în etajul inferior carpen, Carpinus betulus, jugastru, Acer campestre, sorb de câmp, Sorbus torminalis, măr, Malus sylvestris, păr, Pyrus pyraster, arţar tătărăsc, Acer tataricum; are acoperire 80–90% şi înălţimi de 22–30 m la 100 de ani. Stratul arbuştilor, în general dezvoltat variabil, este compus din Cornus mas, C. sanguinea, Corylus avellana, Sambucus nigra, Staphyllea pinnata, Crataegus monogyna şi altele. Stratul ierburilor şi subarbuştilor, dominat de flora de mull, Galium odoratum, Asarum europaeaum, Stellaria holostea, cu unele specii de răspândire regională: Carex brevicollis, Dentaria quinquefolia.
Compoziţie floristică: Specii edificatoare: Quercus petraea, Fagus sylvatica, Tilia tomentosa, Fraxinus excelsior, Carpinus betulus. Specii caracteristice: Carex brevicollis, Dentaria quinquefolia. Alte specii importante: Allium ursinum, Arum orientale, Ajuga reptans, A. genevensis, Brachypodium sylvaticum, Carex sylvatica, C. pilosa, Dactylis polygama, Dentaria bulbifera, Euphorbia amygdaloides, Lathyrus venetus, Mercurialis perennis, Melica uniflora, Polygonatum multiflorum, P. latifolium, Ranunculus auricomus, Sanicula europaea, Scutellaria altissima, Stachys sylvatica, Salvia glutinosa, Scrophularia nodosa, Viola mirabilis, V. hirta, V. odorata, V. reichenbachiana, Bromus benekeni.
Metoda de cercetare pentru habitate forestiere
Cercetarea s-a efectuat prin parcurgerea următoarelor etape:
a. Evaluarea prezenței habitatelor: pe baza corespondențelor cu tipurile de pădure s-a realizat o hartă potențială a prezenței habitatelor, fiecare subparcelă silvică a fost încadrată într-unul dintre habitatele analizate.
b. Pregătirea materialelor pentru teren: pentru teren au fost pregătite copii ale hărților amenajistice, copii după descrierea fiecărei subparcele silvice din suprafețele analizate și o copie după harta silvică; hărțile astfel echipate au fost încărcate în format electronic în GPS.
c. Identificarea și inventarierea tipurilor de habitate forestiere în teren: pentru eficiență maximă a fost adoptată metoda de eșantionaj subiectiv, calitativă, uzuală în domeniul tipologiei forestiere și amenajărilor silvice. Metoda se bazează pe observații și estimații realizate cu ocazia parcurgerii terenului pe transecte, pentru a identifica discontinuitățile de omogenitate ale arboretelor. Unitatea de bază a studiului a constituit-o subparcelarul silvic. Astfel au fost culese date referitoare la stratul arborilor: compoziție, acoperire, specii diseminate, la stratul arbustiv: compoziție, acoperire, specii diseminate, la semințiș: compoziție, acoperire, mod de regenerare, specii diseminate și stratul ierbos: acoperire, plus un inventar sumar la nivelul fiecărui sit. În plus au fost înregistrate imagini foto digitale, cu zone reprezentative de pe traseul eșantionajului.
d. Delimitarea și cartarea tipurilor de habitate: ca bază de pornire au fost folosite hărțile amenajistice, la scara 1:20000, care au fost retușate pe baza ortofotoplanurilor, la scara 1:5000. Acolo unde au apărut probleme legate de o separare insuficientă a subparcelarului silvic din punct de vedere al habitatelor de importanță comunitară și eventuale erori de trasare a limitelor au fost remediate prin măsurători terestre cu receptoare GPS.
Rezultate ale cercetării pentru habitate forestiere
A fost identificat habitatul forestier Natura 2000 91Y0. De asemenea a fost identificată o suprafaţă ocupată de plantaţii de salcâm, cărora nu li se poate atribui cod Natura 2000. Suprafeţele identificate pe aceste categorii, în urma activităţii de teren, sunt următoarele:
- 91Y0 Păduri dacice de stejar şi carpen, pe circa 46.7 ha;
- vegetaţie forestieră fără cod Natura 2000, pe restul de suptafață.