Informații generale
Primele intenţii de conservare a patrimoniului natural din Pădurea Fundeanu datează din perioada anilor ’90. Zona a fost declarată zonă naturală protejata prin Hotărârea nr.46/10.11.1994 a Consiliului Judeţean Galaţi. Bogăţia floristică şi faunistica a zonei a fost recunoscută de Legea nr 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național, Secţiunea a III a, zone protejate, fiind desemnata arie naturală protejată de interes național, cod 2.407, pe o suprafaţa 53.2 ha.
Localizare
Aria naturală Pădurea Fundeanu este localizată în Podişul Covurlui, regiunea biogeografică a Colinelor Covurlui, dealuri de platformă de tip Tutova, în partea de centru-nord a județului Galați. Mai precis, aria protejată se află între localităţile Fundeanu la sud-est, Nicopole la sud, Căuleşti la nord şi Cărăpceşti la sud vest. Din punct de vedere administrativ, aria este localizată în judeţul Galaţi, raza comunei Drăguşeni, în imediata vecinătate a satului Fundeanu. Coordonatele sunt: Latitudine 45,5900o N, Longitudine 27,4300o E.
Conform sistemului Shuttle Radar Topography Mission, altitudinea medie faţă de nivelul mării este de 253 m, cea minimă este de 220 m iar cea maximă de 251 m.
2.1.2. Căi de acces
Către satul Fundeanu, parte a comunei Drăguşeni se poate ajunge astfel: dinspre Tecuci pe DJ251 până în Matca, apoi pe DJ251A până în Fundeanu sau dinspre Galați, pe DN 24 până la intersecția cu DJ 251A, apoi până în Fundeanu pe DJ 251A. Din satul Fundeanu, accesul către arie se face pe DJ 251J. Pe lângă această cale de acces mai există diverse drumuri de câmp, utilizate pentru accesul la culturile agricole din zonă, care însă sunt mai greu practicabile, mai ales în perioadele cu umezeală. Având în vedere faptul că accesul este relativ facil, iar aria se află în calea unui drum asfaltat, presiunea antropică asupra ariei protejate este semnificativă.
Folosința şi forma de proprietate a terenurilor
Pe raza ariei naturale protejate Pădurea Fundeanu a fost identificat un singur tip de proprietate: proprietate publică a statului. Pădurea este administrată de către Ocolul silvic Grivița din cadrul Direcției silvice Galaţi, subunitate a Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva.
Toată suprafaţa inclusă în aria natural protejată de interes național are folosinţa pădure.
Mediul fizico-geografic
Geologia
Aria naturală protejată se află în zona colinelor Covurluiului al căror relief e dezvoltat pe formaţiuni neogene, cu structură monoclinală, fragmentat în culmi şi poduri prelungi, separate de văi paralele sculptate în pietrişuri şi nisipuri cu intercalaţii de argile pliocene, pe alocuri însoţite de cruste și alunecări. Geologic se caracterizează printr-o cuvertură depusă în cadrul a patru cicluri de sedimentare: devonian, permian - triasic, jurasic – cretacic - eocen, badenian superior - romanian.
În zona podişului Covurlui, apar la suprafaţă depozite cuaternare loessoide, din pleistocen, mediu şi superior. Depozitele loessoide sunt formate din prafuri nisipoase și prafuri argiloase nisipoase, cu concreţiuni calcaroase. În masa depozitelor loessoide se întâlnesc nivele mai argiloase de culoare roşcată. Pe văile mai adânci depozitele loessoide au fost spălate și apar la zi formaţiuni levantine. Pe suprafața ariei protejate se găsesc depozite loessoide aparținând câmpului înalt, cu grosimi de 3-50 m alcătuite din nisipuri prăfoase, bogate în carbonat de calciu, reprezentate de intercalații de argile și nisipuri cu loess şi nisipuri. Rocile fundament sunt bazice.
Geomorfologia
Suprafaţa aferentă ariei protejate Pădurea Fundeanu se încadrează geografic în Podişul Covurlui. Dealurile platformă, de tip Tutova pe care se găseşte aria protejată, sunt caracterizate prin culmi deluroase, prelungi, monoclinale, orientate paralel și separate de văi consecvente cu procese de panta destul de dezvoltate.
Pădurea Fundeanu este situată în subținutul culmilor deluroase, la o altitudine medie de cca 250 m cu pante reduse de circa 6 grade cu expoziție generală sud-estică.
Clima
Aria naturală protejată Pădurea Fundeanu se află în condiţiile unui climat continental de câmpie, caracterizat prin veri foarte calde şi ierni foarte reci. După raionarea climatică a ţării teritoriul aparţine formulei climatice II As3, semnificând condiţii de climă continentală de câmpie, districtul stepei, subdistrictul Bărăgan.
Regimul termic
Temperatura medie anuală este de 9,5 - 9,6 oC. Temperatura medie a lunii ianuarie este între 3 şi 4o C, iar a lunii iulie între 21 şi 23o C. Temperatura medie a anotimpului cald este de 21o C, iar a celui rece de -1,7o C. Temperatura maximă absolută lunară a fost de 39,5o C, iar minima absolută de -28o C.
Perioada cu temperaturi mai mari de 10o C, favorabile vegetaţiei forestiere, este de circa 190 de zile, între 10 aprilie și 20 octombrie iar primul îngheţ se produce în medie la 25 octombrie, iar ultimul îngheţ la 10 aprilie.
Regimul pluviometric
Precipitaţiile medii anuale ating valorile de 460-470 mm. Cel mai secetos anotimp este iarna, atingându-se un cuantum mediu de precipitaţii de 80 mm, iar vara de 150-160 mm. În perioada de vegetaţie cad în medie precipitaţii totalizând 260-290 mm, indicele de ariditate are valori cuprinse între 18 şi 21. Evapotranspiraţia potenţială se situează în jur de 690 mm, în perioada de vegetaţie se înregistrează un deficit al precipitaţiilor atmosferice comparativ cu evapotranspiraţia potenţială de 210-240 mm. Distribuția valorilor precipitațiilor a fost extrasă din baza de date WorldClim și reinterpolată la o valoare a pixelului mai mică. Valoarea medie anuală a umezelii aerului este de 72%.
Regimul eolian
În medie anual, frecvenţa cea mai mare, de 26 % o au vânturile din nord, Crivăţul şi cele din sud, cu o pondere de 14 %. Iarna, vânturile din nord sunt aducătoare de zăpadă şi foarte frecvent de viscole, iar vara transportă aer cald accentuând perioadele de secetă.
2.2.4. Hidrologia
Zona se încadrează în bazinul hidrografic Siret. La nivel local, întreaga suprafaţă a ariei protejate se găseste în bazinul pârâului Corozel, ce se varsă în Bârlad și aceasta în râul Siret. Resursele de apă subterană sunt de calitate, dar foarte greu accesibile datorită reliefului. Ca o caracteristică a spaţiului hidrografic Prut - Bârlad, pe teritoriul ariei analizate se găsesc văi temporare, scurgerea înregistrându-se numai în perioade cu precipitaţii. Nivelul hidrostatic al pânzei freatice se află 15 - 30 m. Pentru cartarea limitelor hidrologice s-au urmărit două caracteristici importante: cursurile râurilor și limitele bazinelor hidrografice
Solurile
Solul reprezintă partea superficială a scoarţei terestre formată dintr-un amestesc de substanţe minerale, apă, aer și substanţe organice care se caracterizează prin fertilitate şi are un rol esenţial în productivitatea fitocenozelor. Solurile întâlnite în interiorul ariei natural protejate Pădurea Fundeanu sunt: argiloiluviale și soluri cenuşii.
Mediul biotic
În Pădurea Fundeanu se urmăreşte conservarea habitatului natural de pădure cu gorun balcanic, Quercus daleschampii, precum și ocrotirea următoarelor specii de fauna, prezente în anexele OUG 57/2007 cu completările şi modificările ulterioare: Alauda arvensis, Upupa epops, Dendrocopos medius, Meles meles.
Pentru aceste obiective de conservare s-a realizat inventarierea şi cartarea. Cartarea speciilor şi habitatelor are ca scop reprezentarea pe hartă a răspândirii acestora pe teritoriul ariei naturale protejate. Cartografierea s-a făcut cu ajutorul tehnicilor moderne și în special cu ajutorul sistemelor de informație geografică GIS și a sistemelor de poziționare globală.
Pentru a se putea reprezenta cât mai concludent distribuția speciilor de interes conservativ, având în vedere suprafaţa şi configuraţia spaţială a suprafeţei protejate, s-a utilizat un caroiaj de tip pătrat cu latura de 250 m. Prezenţa fiecărei populaţii a unei specii de interes conservativ a fost ulterior evaluată şi validată la nivel de pătrat în vederea realizării unei hărţi tematice privind distribuţia acelei specii.
Identificarea habitatelor s-a făcut prin recunoaşterea fitocenozelor care le caracterizează și anume prin luarea în considerare a speciilor edificatoare, în general dominante, și indicatoare ecologic şi/sau cenologic, precum şi prin recunoaşterea caracteristicilor biotopului, în primul rând localizare geografică, altitudine, relief, rocă şi sol.
Informaţiile culese în teren s-au prelucrat cu software GIS, în vederea integrării datelor geospaţiale în baza de date GIS şi realizarea hărţilor de distribuţie.
Odată cu cartarea speciilor pentru care a fost declarată aria naturală protejată s-au făcut observații cu privire la alte specii importante de floră și faună, fără însă a se face lucrări de cartare sau inventariere detaliate.
Habitatele naturale
Descrierea habitatelor
Habitatul R4128, Păduri geto-dacice de gorun, Quercus petraea cu Dentaria bulbifera,
Răspândire: în toate dealurile României în special în Subcarpaţii şi podişurile Moldovei, în dealurile vestice, Podişul Transilvaniei, în etajul nemoral, subetajul pădurilor de gorun și de amestec cu gorun.
Staţiuni: altitudini între 200 şi 700 m, relief de versaţi slab – moderat înclinaţi, cu expoziţii diferite, mai mult umbrite, funduri largi de văi.
Structura: fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Stratul arborilor, compus în etajul superior din gorun, Quercus petraea ssp petraea, ssp. dalechampii, exclusiv sau cu puţine exemplare de fag, Fagus sylvatica, tei, Tilia cordata, cireş, Prunus avium, stejar pedunculat, Quercus robur, paltini, Acer pseudoplatanus, Acer platanoides, iar în etajul inferior jugastrul, Acer campestre, măr şi par pădureţ, Pyrus pyraster, Malus sylvestris; are acoperire de 80-90% şi înălţimi de 20 - 30 m la 100 ani. Stratul arbuştilor slab dezvoltat compus din Corylus avellana, Craegus monogyna, Evonymus europaeus, E. verrucosus, Cornus sangvineea, Sambucus nigra, Ligustrum vulgare, Rhamnus cathartica s.a. Stratul ierburilor şi subarbuştilor, bine dezvoltat, cu bogată flora de mull dominate de Gallium odoratum, Asarum europaeum, Stelaria holostea.
Compoziţia floristică: Specii edificatoare: Quercus petraea. Alte specii importante: Ajuga reptans, A. genevensis, Brachypodium sylvaticum, Carex pilosa, C. sylvatica, Convallaria majalis, Campanula rapunculoides, Dactylis polygama, Lamium galebdolon, Lathyrus vernus, L. niger, Mercurialis perenis, Millium effusum, Paris quadrifolia, Sanicula europaea, Bromus benekeni.
Conform Doniță și colaboratorii, 2005, acest habitat se încadrează în habitatul European 91Y0 Păduri dacice de stejar și carpen. La nivel european acest tip de habitat este descris ca păduri formate din diverse specii de cvercinee, Quercus robur, Q. petraea, Q. petraea ssp. dalechampii, Q. cerris, Q. frainetto, în amestec cu carpen, Carpinus betulus, localizate pe flancurile şi piemonturile Carpaţilor de est şi sud și în Podişul Ucrainei de vest. Azonal, pot apărea păduri de stejar cu carpen și în zona Moesiacă a alianţei Quercion frainetto, în partea estică a zonei Panonice şi vestică a zonei Pontice de silvostepă şi în zona dealurilor pre - pontice ale Europei de sud-est. Ecosistemele se caracterizează printr-un amestec al speciilor sub-mediteraneene din alianţa Quercion frainetto şi, în est, din specii Euxinice.
Metoda de cercetare pentru habitate forestiere
Cercetarea s-a efectuat prin parcurgerea următoarelor etape:
a. Evaluarea prezenței habitatelor: pe baza corespondențelor cu tipurile de pădure s-a realizat o hartă potențială a prezenței habitatelor, fiecare subparcelă silvică a fost încadrată într-unul dintre habitatele analizate.
b. Pregătirea materialelor pentru teren: pentru teren au fost pregătite copii ale hărților amenajistice, copii după descrierea fiecărei subparcele silvice din suprafețele analizate și o copie după harta silvică; hărțile astfel echipate au fost încărcate în format electronic în GPS.
c. Identificarea și inventarierea tipurilor de habitate forestiere în teren: pentru eficiență maximă a fost adoptată metoda de eșantionaj subiectiv, calitativă, uzuală în domeniul tipologiei forestiere și amenajărilor silvice. Metoda se bazează pe observații și estimații realizate cu ocazia parcurgerii terenului pe transecte, pentru a identifica discontinuitățile de omogenitate ale arboretelor. Unitatea de bază a studiului a constituit-o subparcelarul silvic. Astfel au fost culese date referitoare la stratul arborilor: compoziție, acoperire, specii diseminate, la stratul arbustiv: compoziție, acoperire, specii diseminate, la semințiș: compoziție, acoperire, mod de regenerare, specii diseminate și stratul ierbos: acoperire, plus un inventar sumar la nivelul fiecărui sit. În plus au fost înregistrate imagini foto digitale, cu zone reprezentative de pe traseul eșantionajului.
d. Delimitarea și cartarea tipurilor de habitate: ca bază de pornire au fost folosite hărțile amenajistice, la scara 1:20000, care au fost retușate pe baza ortofotoplanurilor, la scara 1:5000. Acolo unde au apărut probleme legate de o separare insuficientă a subparcelarului silvic din punct de vedere al habitatelor de importanță comunitară și eventuale erori de trasare a limitelor au fost remediate prin măsurători terestre cu receptoare GPS.
Rezultate ale cercetării pentru habitate forestiere
A fot parcursă întreaga suprafață descrisă în fişa rezervației înaintate de către ARPM Galați. Au fost identificate habitatul R4128 Păduri geto-dacice de gorun, Quercus petraea cu Dentalia bulbifera, ce face obiectul conservării în aria protejată Pădurea Fundeanu, precum și habitatul R4161 Păduri rarişti vest pontice de stejar pufos, Quercus pubescens cu Galium dasypodum. De asemenea a fost identificată o suprafaţă ocupată de terenuri lipsite de vegetaţie forestieră precum și plantaţii de salcâm. Suprafeţele identificate pe aceste categorii, în urma activităţii de teren, sunt următoarele:
- R4128 Păduri geto-dacice de gorun, Quercus petraea cu Dentalia bulbifera, pe 133.1 ha;
- R4161 Păduri rarişti vest pontice de stejar pufos, Quercus oubescens cu Galium dasypodum pe 32,3 ha.
- plantații de salcâm pe circa 1,1 ha;
- terenuri fără vegetaţie forestieră, pe restul suprafeţei.